Dacă aș coborâ, înger, spre tine, cu brațele deschise pline de florile iubirii, om… tu m-ai vedea?
Cu privirile oarbe, încețoșate de lacrimi treci prin mine ca o stană de piatră purtată de ape năvalnice.
Deci… te sărut doar pe frunte poate ai să simți mângîierea buzelor diafane și fiorul iubirii sublime.
Om, sunt aici și te învălui în aripi de dor… poate… deschizi ochii într-o zi.

Anunțuri

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s