Nu sunt nemți, acei membrii de familie cât se poate de normali la înfățișare. Mama, tata, în cărucior un băiețel care doarme și două fete foarte fumoase cam pe la 12, 14 ani. Până aici, totul perfect. Vorbesc o limbă străină pe care nu o înțeleg și nici nu sunt prea atentă. Abea când mama își strigă fetele a plecare, ciulesc uimită urechile. Pe una o cheamă Luda pe cealaltă Botulina. Nu știu dacă să râd sau dacă să plâng și… ca să mă împac cu mine îmi spun că nu am auzit bine. Poate sunt porecle sau glume și îmi reîncarc în memorie mimica mamei și modulația vocii când a rostit cele două nume, în speranța că observ ironie. Nu! Era ceva normal.
Legea germană nu permite părinților să pună copiilor nume prostești și dacă mă credeți… sunt întru totul de acord.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Primul copil a fost ”programat”, adică știm ora, luna și ziua concepției. Cum s-a petrecut la mare, am fi voit s-o numim pe fetiță Valdemare. Mai apoi am hotărât că nu este în regulă pentru copil…Dacă am fi trăit pe o insulă, o strigam după cum era vremea, sau marea

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s