Teorie cu timp

Unii dintre dumneavoastră poate își amintesc, că la un moment dat îmi puneam întrebarea „ce-i ăla extaz?”.
De curând, Mugur, își făcea la el pe blog, gânduri despre timp. M-am prins în plasa gândurilor.
Mi-am amintit că pe vremuri eram convinsă că timpul este generat de mișcare și deși am mai întrebat și discutat în stânga și dreapta nu am fost satisfăcută de răspunsuri.
Nefiind doldora de carte m-am așezat ca tot copilu neștiutor și am oprit în imaginație mișcarea. Dacă am oprit-o s-a oprit și timpul dar spațiul rămâne.
Ce se întâmplă cu spațiul dacă timpul generat de mișcare se oprește (căci cică timpul și spațiul sunt împletite). Nu s-a întâmplat nimic.
Frecvența cu care pulsează particulele este pentru mine tot mișcare deci timpul există dincolo de materie dar sub o altă formă.
Am construit o axă pe care am așezat mișcarea de la lent (în materie) la foarte rapid. Cu cât frecvența este mai mare mai înaltă cu atât timpul pare întradevăr că se dilată. Frecvența crește, crește și când ajunge la maximum devine zero.
Acolo nu mai există mișcare și nu mai există timp.
Acolo… la momentul zero este ceea ce numim extaz. Deci timpul s-a născut direct din izvor și aici ar trebui să mă susțină legendele lui Cronos, dacă mi le-aș amintit că de căutat n-am chef.
Că în punctul zero pe axă nu există mișcare, ar trebui să mă susțină upanișadele, dar mi-e lene să caut exact upanișadul care spune că brahman nu se mișcă.
De ce atunci când crește frecvența ea în loc să crească la infinit ea se oprește la zero?! mi-am pus eu întrebarea.
Simplu ca bună ziua: pe axa mișcării noi ne aflăm între zero și minus unu.
Cu spațiu nu m-am ocupat dar pare că el există sub altă formă chiar și în zero. Mă mai gândesc dacă am timp. Și să nu mă întrebați dacă axa pleacă mai departe de la zero în plus și ce-i dincolo, că nu știu. Poate că nici nu există nimic dincolo de zero în plus.

Anunțuri

7 comentarii

  1. Eu n-aș teoretiza…Așa zișii mistici nu despărșeu noțiunile de spțiu și timp, de acum și aici, ele nici nu pot fi despărțite, se condiționează reciproc. Einștein a fost primul om de știință care a intuit acest adevăr, el introducând noțiunea de spațiu-timp legate. Timpul este mișcare, iar pentru mișcare este nevoie de spațiu. De fapt cînd te deplasezi în spațiu, când mergi de acasă la serviciu (ex.) ai nevoioe de timp. Mintea noastă, gândirea este …timp, este de origine materială, se exprimă în domeniul fizic. Cînd vrei să înveți ceva, ai nevoioe de timp, cănd vrei să devii ceva, ai nevoie de timp. Așa fincționează mintea noastră. Acum, dacă încetezi să mai gândești, încetează și timpul psihologic. Când EȘTI cu toată ființa ACUM/AICI nu mai există nici spațiu fizic, nici timp cronologic, iar faptul că mintea nu mai produce gânduri, nu înseamnă că ești inconștient. Din contră, apare claritatea, percepția despovărată de cunoaștere, de memoria trecutului, de clișee și etichete. În acestă stare proaspătă ai acces laNOU, adică la PREZENT așa cum ESTE, ai acces la INTELIGENȚĂ, o inteligență care nu este a ta sau a mea, care aparține ÎNTREGULUI, este de fapt adevărata inteligență, ce nu are nimic în comun cu inteligența intelectului, care este ”isteață”, oportunistă…
    Acum, nevoia de spațiu interior crește, pe măsură ce spațiul exterior este tot mai invadat de către ”ceilalți”, iar în orașe există o mare inflație de ”comunicare”. Meditația, de fapt descoperă acest spațiu interior …NELIMITAT. Din acea clipă nu mai ești dependent de spațiul exterior, poți fi în mijlocul nulțimii și ești solitar. Cînd ești CENTRAT, nimeni nu are acces la spațiul tău interior, începând cu membrii familiei. Este mare nevoie ca noi să lucrăm asupra descoperirii spațiului interior și pe măsură ce-l vom defrișa de gânduri, cu toate gunoaiele adunate acolo, spațiul devine tot mai cuprinzător, fiind cuprinși de vastitatea infinită…atemporală

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Dacă luăm spațiul și timpul în accepțiunea cuantică, ele depind de observator. Timpul fiind o percepție, dacă frecvența crește spre foarte sus (infinit), atunci percepția noastră este către zero, căci nu mai putem sesiza, prin organele de simț această frecvență, deci și timpul va tinde către zero, deși el s-a dilatat foarte mult. Dar tocmai această dilatare aduce impresia de stază a timpului, căci mișcarea, atâta cât mai există, se produce în timp foarte lung, ceea ce dă impresia de nemișcare. (Imaginează-ți un film, luat cu 500 de fotograme pe secundă să zicem, dar rulat {vizualizat} la mică viteză, la numai câteva fotograme pe secundă, ceea ce dă impresia nemișcării sau a unei mișcări mult încetinite.)

    Este doar o părere rațională.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s