Jurnal

Pe vremuri scriam în jurnal, vise, concluzii, întâmplări mai speciale de peste zi. L-am început cam prin 2006.
Mi-am amintit vag zilele acestea despre niște vise din trecut care mă pregăteau pentru niște evenimente mai deosebite, întâlniri deosebite. Atunci nu le-am înțeles.
Am luat caietul galben în mână și am citit multe pagini până am ajuns în noiembrie 2008, acolo unde se afla primul și nu chiar primul vis, azi devenit interesant.
Fascinantă călătorie. Multe vise avute atunci le-am înțeles și s-au întâmplat abia peste ani, altele în câteva săptămâni.
O călătorie fascinantă pe paginile unui caiet cu trecut cu coperți galbene. Visele de atunci au abia acum un sens, unele complet diferite de cum le-am interpretat atunci.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Ai dreptate să-ți fie frică de incendiul cerului. Corpurile noastre nu sunt încă pregătite să-l suporte. Sunt încă prea grele de hrană animală, prea grele de zguri și dominate încă de pre mult orgoliu.

    Apreciază

    Răspunde

  2. Trecutul …confirmă prezentul, conform celei de a treia legi a lui Newton, sau a Legii Atracției. Faptul că primim, că avem ”semne” și semnale din timp…asta este cert. De fapt aceste premoniții nu ne ajută cu adevărat, decât dacă am înșeles ACCEPTAREA.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Uneori îmi este dor să fiu copil. Nu tot timpul, doar uneori. Parcă totul părea mai simplu, mai frumos. Iubeam fără să îmi pese dacă eram și eu iubit la rândul meu, încercam fără teamă de eșec, îmi lăsam mintea să țipe, îmi lăsam inima să danseze, îmi lăsam sufletul să fie liber. Eram neînfricat. Problemele dispăreau când soarele apunea și o nouă filă de poveste își făcea apariția când acesta răsărea.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. Dacă ar fi să te gândești la cea mai fericită perioadă a vieții tale, sunt șanse mari ca răspunsul să fie „copilăria”. Și când te gândești cu cât curaj eram pe atunci pregătiți să creștem mari, să ne aventurăm în lume, iar acum am da orice să ne întoarcem pe vremea aia lipsită de griji.

        Așa că dacă tot ne-a apucat nostalgia, haideți să ne amintim de ce era atât de bine să fii copil:
        1. Mâncarea caldă mereu ne aștepta pe masă, iar dacă la sfârșit primeam și desert, era vis.

        2. Nu trebuia să stam să plătim facturi, să ținem evidența la întreținere sau să mergem să facem cumpărături.

        3. Ne cumpăram înghețată și ciocolată când ni se făcea poftă fără să stăm să ne gândim la dietă.

        4. Nu oboseam niciodată. Am fi putut sta treji și până a doua zi de dimineață la joacă în fața blocului.

        5. Cel mai nașpa lucru din lume pe atunci era să nu ne terminăm temele la timp ca să ieșim pe afară.
        6. Ne petreceam vacanțele la bunici, care ne răsfățau, ne pregăteau cea mai bună mâncare și mai plecam acasă și cu bani de „ceva dulce”.

        7. Ne murdăream hainele și continuam să ne jucăm fără să ne pese de felul în care arătam.

        8. Râdeam până ne durea burta, iar asta se întâmpla destul de des.

        9. Dacă ne supăra ceva, plângeam fără să ne abținem.

        10. Nu trebuia să ne facem singuri curat în cameră.
        11. Când eram bolnavi, mama avea grijă de noi, ne făcea supică și ne mai și dădea să mănâncăm.

        12. Când nu găseam un lucru, puteai să fim siguri că mama o să dea de el în cele mai nebănuite locuri.

        13. Visam cu ochii deschiși la ceea ce ne doream să fim și nimic nu părea imposibil de atins.

        14. Cântam, dansam, ne prosteam fără să ne fie rușine de ce ar spune alții despre noi.

        15. Treceam prin bucătărie când făcea mama prăjituri numai ca să putem să curățăm cu degetele castronul în care mai rămânea cremă.
        16. Ne transformam cât ai clipi în personajele din desenele noastre preferate.

        17. Desenele noastre erau agățate pe pereții casei ca la expoziție, iar ai noștri se mândreau cu ele de parcă eram niște mici Picasso în devenire.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Foarte frumos ai spus. Dar din toate punctele de mai-sus pot să confirm doar câteva puține (cum de exemplu plătitul facturii), în rest nu mă pot lăuda cu o copilărie frumoasă. Dar așa cum ai spus în articolul tău de azi… nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă sunt iubită și nici nu am cunoscut cuvântul până mai târziu… dar de iubit, mereu.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s