Mintea străină

Umbra, egoul. Arată ca o scufiță neagră trasă pe cap. Dacă la început ea se află doar pe creștet, cu timpul crește și se întinde. Hrănită constant cu emoții negative aceasta se dezvoltă, crește în grosime și lungime, face tentacule, rădăcini care coboară în corp cel mai adesea dealungul coloanei vertebrale, apoi prin gât pe brațe și în corp dealungul meridianelor. Văzut din această perspectivă omul cu un ego puternic arată ca un om cu o caracatiță neagră pe cap.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Este sugestivă imaginea asta a ego-ului. Ne cuprinde precum o caracatiță, cu deosebirea, că ne identificăm cu ea. Asta este toată cheia problemei. Ego-ul , în lipsa altor placer reale, se manifestă ca orgoliu, care devine o placere în sine. Cînd spun , că este nevoie să renunțăm la ego, oamenii înțeleg că trenbuie să renunțe la plăcerile gregare oferite de acest ego izolationist. Și cum nimeni nu vrea să dea vrabia(?!) din mână…

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. Tu mai ții minte că eu deja făceam hipertensiune când tot vorbeai de ego că deja îmi ieșise pe gât. Mă identificam cu el, cum bine ziceai cochetam cu el considerându-l fiind parte din mine utilă la ceva dacă e ținut sub control. Nu te-am înțeles în ruptul capului. Abia în discuțiile cu ilseparatio și citind cărțile lui Castaneda am descoperit termenul de care povestesc și am putut să-mi explic ce văd dar nu știu ce este.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Cu ego-ul nu poți face decât compromisuri…compromițătoare, pace niciodată, el fiind prin definiție conflictual. Ego-ul nu trăiește în afara competiției, a conflictului, a câștigului/pierdere, succesului, ambiției, a lăcomiei…

        Apreciat de 1 persoană

      1. Exact. Știi, citești tone întregi de maculatură, îți bați capul ani întregi căci simți că ceva nu-i în regulă, da nu știi ce și… la un moment dat îți pică fisa, se aprinde beculețu. No, atunci vine momentul când te ia furia și-ți dai seama că te-ai lăsat manipulat o viață întreagă de un parazit și-ți spui: ai… futuți mama lui de ego.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Eu vad cam asa: când ești centrat în ego (adică când te identifici cu el), e ca și cum ai trai într-un plan bidimensional. În planul bidimensional, un punct poate sa devina un obstacol ce trebuie ocolit, caci nu vezi (și nu te deplasezi) decât înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Ce sa mai zic de o linie, care aproape e imposibil de ocolit! Orice e deasupra sau dedesubtul tău nu poți sa vezi. În momentul în care începi sa distingi și alte dimensiuni, poți vedea cai pe care alții nu le vad, caci le vezi de deasupra. Abia atunci poți sa vezi ego-ul din afara ta (de fapt din afara conștientei ego-ului).

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. De fapt, când realizezi ego-ul, ce-l tine în viață, ce este …reacția ”ultimă” este de fapt o renaștere, atât de profundă este transformarea. Nici nu mai îți poți imagina că TU ai fost cel manipulat de ego. De fapt TU, cel adevărat, niciodată nu a fost manipulat de ego. Ai fost …adormit, iar când te-ai trezit, ești deja cel adevărat.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s