Plai

Acum câțiva ani, mi-am amintit secvențe, frânturi de imagini și sentimente, ambianța locului și blândețea lui.
În aerul proaspăt aromat cu flori ce se înclinau în adierea diafană a vântului, ședeau oamenii plaiului la taifas. Îmbrăcați în alb cu centuri aurite. Îmi amintesc doar de calitatea vorbelor, de respectul greu de descris, adorația și admirația plină de iubire unii față de alții. Nu existau orgolii, nu exista aroganță, nu erau polemici.
M-am întors cu tristețe cu fața la oamenii plaiului de azi și aș fi vrut să plâng dar am simțit în noi focul mocnind. Am speranțe că deși poate nu mai trăiesc atât cât să văd cu ochii mei, focul acela va reaprinde oamenii care am fost.
Dacă simțiți că în voi arde, dați mai departe făclia. Nu va fi în zadar căci plaiul poartă încă acea energie diafană, pură, sensibilă și blândă. Plaiul este încă viu.

Anunțuri

10 comentarii

      1. stii ? am mai auzit eu pe mai multi care ne reproseaza faptul ca noi le stim pe toate. Nu le cunoastem , dar ne dam cu parerea cercatand in sufletul nostru cultura noastra generala despre viata. Nu este interzis de nimeni asta. Asa ca, ai increder in ceea ce scrii , pentru ca le zici bine di tat 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mulțumesc mult. Îmi dai curaj cu atât mai mult cu cât mă însoțesc vreo două persoane anonime care își cam râd de mine. Nu dau drumul la comentariile lor dar mă mai întristează uneori.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s