Oglinda

La recomandarea unui prieten drag, am început acu 15 ani să lucrez cu „oglinda”. Am început să mă oglindesc în oamenii care mă iritau cel mai mult. Așa am ajuns la mama soacră. Când o vedeam sau auzeam de ea, parcă arătam taurului eșarfa roșie. Așa că mi-am luat inima în dinți și m-am uitat cu atenție.
Băi copii, să știți că a durut. Deșteaptă foc, sfătoasă, control freak, în toată splendoarea. Adeseori avem impresia că suntem mai buni decât alții dar oglinda nu minte.
Au trecut ani de zile, doi sau trei, de oglindire și înțelegere, iertare de sine și de alții.
Într-una din zile, mergeam grăbită spre magazinul unde lucram pe vremuri și pentru că era în apropiere, cam 1 km, făceam zilnic o plimbare dus-întors pe jos. Din seninul fără nori m-a trăznit iubirea de soacră. M-am oprit din mers, uluită de sentimentul curat de iubire ce-mi indundase inima și nu-mi venea să cred în timp ce un gând mă îndemna să merg la psihiatru că nu-s normală.
Dincolo de măști… așteaptă iubirea. Totdeauna.

Anunțuri

9 comentarii

  1. Singura recomandare pe care o fac este CONȘTIENTIZAREA. Psihologul, psihiatrul, maestrul spiritual, metodele oculte…toți și toate nu-ți pot spune ceea ce poți afla tu însăți prin percepție directă, prin atenție totală, care nu este concentrare, prin uitare de sine, adică de tot ceea ce știi, adică fără memorie, adică fără gânduri. Asta este ATENȚIA adevărată. Este nevoie de multă responsabilitate, de multă energie, care nu poate fi disponibilizată decât din multele procupări aiurea, care ne risipesc energia.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Conștientizarea… da. Până ajungi acolo… uneori durează și cere multă atenție, așa cum spui și curaj… să te poți vedea așa cum ești în mulțimea de măști, să înțelegi apoi că deși le ai, nu te reprezintă de fapt niciuna. Indiferent cât am citit și răscitit nu aș fi înțeles ce-i aia conștientizare dacă nu o trăiam însămi.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

      1. Așa este, dar vine clipa când nu-ți trebuie curaj, voință, timp, răbdare…când totul se desfășoară spontan, altfel n-ai cum, nu mai poți. Această clipă ”vine”, dar nu din neant, vine din tine în clipa în care nu mai ai de ales…

        Apreciat de 1 persoană

      2. Așa a fost… A venit momentul în car am știut că nu mai este cale, mă gândeam să-mi pun pasta și peria de dinți în rucksack și să plec în lume dar am știut că nu am unde să fug … de mine. Așa, pusă la colț, de viață, am găsit drumul în interior și l-am urmat.

        Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s