Țiganca aceea mi-a apărut în vis azi noapte de trei ori. De fiecare dată întreruptă de alte vise.
În prima parte nu am vazut-o clar că eram atentă la mantrele ce voia să le adune în cuvinte. Mantre de dezlegare, de bine, de reparare…Acestea arătau ca niște fluide argintii ce încercau să ia forme. Apoi a dispărut cu totul în favoarea altui vis.
Apoi a apărut din nou, încerca din nou să-mi spună ceva, apoi a dispărut lăsând din nou alt vis.
Spre dimineață, înainte de trezire, am văzut-o clar. Stătea în fața mea, privind într-un fel de lumină albă ,„citind”. Are pielea albă și catifelată, nu cred că are mai mult de 30 de ani. Părul castaniu, împletit în două codițe, încardează o față drăgălașă, nici frumoasă nici urâtă. Are și un dinte de aur, așa cum se cuvine unei țigănci adevărate. Pe frunte, o bandă cu monezi de argint. Poartă o bluziță albastră și un pieptărel de un albastru ceva mai închis la culoare.
Lumina din pătrățelul din care citește îi încălzește obrajii palizi și în același timp îmi ard și mie obrajii de parcă aș sta în fața soarelui.
Ridică privirea și mă privește drept în ochi, ridică din umeri încurcată, zâmbind, apoi se uită din nou în pătrățel.
-Hiiii! Mâncațiaș! Nu mai știu ce-i bun și ce-i rău!

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s