Miracolul nu locuiește în cuvinte.
El arde molcom sau în vâlvătaie,
Tăcut, ascuns, cuminte,
În liniștita inimii bătaie.

Anunțuri

15 comentarii

      1. În ultima vreme am observat că tratezi rațional ceea ce nu aparține rațiunii.
        ”Păcatul” originar al omenirii…este rațiunea, blestemul și norocul nostru. Norocul, deoarece datorită rațiunii științele, tehnica și tehnologia au luat un asemenea avânt încât astăzi dispunem de un mare grad de confort, cu toate excesele acestei tehnologii, care au contribuit la dotarea armatelor cu arme de distrugere în masă, iar astăzi facem din ce în ce mai greu față efectelor nocive ale câmpurilor electro-magnetice, poluării, ingineriei genetice… ș.a.m.d. Blestemul, din cauza faptului că această rațiune nu este capabilă să-și recunoască incompetența în domeniul interiorității noastre, acolo unde centrul de forță este al inimii. Rațiunea este dubitativă, este analitică, este fragmentară. Este instrumentul științific perfect. In egală măsură, dar în celălalt sens, inima estesintetică, unificatoare, armonizatoare, iubitoare, inocentă, devoțională, instrumentul perfect de pătrundere în Divin. Din nefericire întrebul control al ființei îl are astăzi rațiunea. Până când aceasta nu va accepta să se sinucidă pentru domeniul interiorității noastre, al relaților cu Universul, cedând locul inimii, va trebui să suportăm zborul (?!) într-o singură aripă.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Observ cu îngrijorare ofensiva rațiunii în domenile inadecvate acesteia. Cum ne putem imagina că rațiunea, aceea care a generat lumea asta atât de dezechilibrată, de crudă, de irațională, va putea genera armonie, când va încerca să preia domenile inimii?
        Aud tot mai des despre nivele, despre vibrații…alfa, beta , gama, delta, tetha…Aud cum ne ridicăm în câmpul 7 vibrațional, luăm de acolo iubire și o dăm celui ce are o suferință?! Asta spus așa…schematic. Și multe alte nebunii. Este o mare ofensivă a unei mari afaceri, de care poate am să vorbesc cândva.

        Apreciat de 1 persoană

      3. N-ai înțeles nimic…sau ai înțeled ce vrei.Îmi pare rău că ai un complex de inferioritate, că ești într-o competiție pentru…iluminare, că-ți stărnesc ego-ul…nu asta este intenția mea. Este o copilărie recția ta…dar poate este mai bine să te arăți AȘA CUM EȘTI, nu ce vrei să pari. Nu știu ce drum crezi tu că am găsit și câte perechi…presupui că am ?! De aici va trebui să pleci.. de la această reacție, clar necontrolată, viscerală.
        Nu-i bai…poți spune ce vrei, eu duc la tăvălelală.

        Apreciat de 1 persoană

      4. Nu mă necăjesc pentru mine…Eu ȘTIU pentru mine, dar nu asta contează. Contează întotdeauna ÎNTREGUL, iar întregul SUFERĂ. Pentru ”mine” nu există, iar suferința este o realitate…ireală. Derspre asta vorbesc. Eu m-am născut IMPLICAT. Nu este o datorie, o sarcină, o misiune…ESTE ! Cum eu exist, chiar dacă nu mă identific cu suferința, COMPASIONEZ. Nu pot privi seren, fără să mă implic. Nu emoțonal, nu profitabil, nu egotic. Repet…pur compasional.
        Vineânțeled că îmi asum riscul de a nu fi perceput corect. Nu-i nimic…ceva, ceva tot rtămâbne în subconștientul preopinenților și nu se știe când sare iepurele de acolo…?!
        Tot repet cu fiecare prilej…Nu pot fi supărat, deranjat, jignit…decât cu voia mea, iar eu nu voiesc. Știu că ceea ce fac, o fac cu pasiune, din toată iubirea mea. Repet, îmi asum toate riscurile, car recunosc că și provoc. Nu cred în puțintel și căldicel.
        Noi rămânem prieteni, chiar fără să vrem…

        Apreciat de 1 persoană

      5. Călin (ți-aș spune Puiule, din drag, da mai bine tac) suntem prieteni de mult că așa-i cum îi. 🙂 Te privesc doar cum aparent te lupți cu morile de vând și… nu știu cum să spun ce simt de fapt. Da. Întradevăr ceva, cât de cât, pe undeva rămâne o sămânță. M=am gândit adeseori la tine și nu înțelegeam și nici acum nu sunt sigură, de ce faci, ce faci. Îmi amintesc doar că la un moment dat îmi spuneai că ai primit impulsul că nu ar mai fi nevoie să te implici așa mult. Cred că așa era cumva… nu mai știu exact.

        Apreciat de 1 persoană

      6. Așa este. Scrisul articolelor, timpul petrecut pe net, mă solicită, mai ales că am o întreagă gospodărie în spate. Cum spuneam, când nu voi mai simți această nevoie, voi întrerupe activitatea pe net. Asta se poate petrece oricând, doar Existența este cea care va decide. Deocamdată am energie și fervoare s-o fac. Mai am încă multe de spus…

        Apreciat de 1 persoană

      7. Compasiunea este o stare independentă de rațiune, voință sau dorință. Ea este și se revarsă peste întreaga Existență. Este un fel de a fi…Existența are cursul ei, dar este un curs interdependent de tot ceea ce se petrece. Nu este un drum paralel, noi suntem Existența, ceea ce gândim și facem într-o întrețesătură inimaginabilă cu Întregul.Pur și simplu este vorba de RESPONSABILITATE.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s