Închisoare

Mă simt închisă. Mă strânge și nu chiar, mă incomodează și totuși nici atât cât să-mi fie rău. Am crustă pe suflet. Mă pregătesc pe interior cu privirea. Un corp învelit într-un gri metalic, aproape transparent.Deși nu se vede prin el am impresia de vaporos și totuși capsulează, apasă, închide. Cer binecuvântare, vindecare,transformare, transmutare fără să am imediat succes. Apoi este întuneric beznă. Simt, știu fără să văd concret. În fața mea un copilaș cam la un an jumate șade pe ceva, cu picioarele atârnând în aer. Știu că are părinți căci îi simt înalți, unul la stânga, celălalt la dreapta lui.
Îl focusez. Parcă-l cunosc. Mă apropii cât pot de el, împreunez mâinile și mă aplec cuviincios într-un „namaste”.
Mă privește și face același gest ca și mine, plecându-se adânc apoi cu degetul mare al mâini drepte îmi atinge fruntea lăsând o amprentă puțin răsucit.
Mă aplec din nou și-i spun:
-Bine-ai venit!
-Bine te-am găsit, îmi răspunde, apoi totul dispare într-o căldură imensă în piept, ca o spirală, serpentină care se mișcă și încinge tot corpul din aproape în aproape.
La căști tocmai curge gălăgioasă o cascadă și apă picură într-o peșteră. Cu toate acestea nu simt răcoare.
Apoi urmează pasajul care mă readuce pas cu pas în cameră. Cândva deschid ochii și duc instinctiv mâna la frunte. E unsă.
Cât pe-aci era să mă mir și chiar am făcut-o dar mi-am amintit că de la căldura din piept probabil am transpirat. Sau… mai știi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s