Transfer

În meditația aceea urcasem nesperat de „sus” fără o intenție declarată. Am străbătut straturi de nori până am ajuns pe o formațiune care arăta ca un val sau ca o creastă de munte. Norii alb-gri, pufoși păreau în perspectiva aceea reali, concreți.
Dincolo de creastă, în imediata ei proximitate cobora imens un hău albastru. Știam că este o coborâre fără capăt.
Iară dincolo de prăpastie plutind în nimicul albastru începea un drum, cu o platformă rotundă ca aceea pe care aterizează la noi elicopterele. Podeaua era formată dintr-o țesătură din tulpini și frunze iar pe margine era, atăt platforma cât și drumul, încadrată de margarete albe.
Știam că dincolo sunt transportate sufletele care și-au încheiat misiunea în nivelele inferioare.
Nici un suflet nu putea să treacă singur peste prăpastie. Pentru acest transfer erau competenți îngeri înaripați, care aveau doar acestă misiune.
Chiar lână mine, un înger înalt, cu două aripi ascuțite, alb-transparent își desfășura aripile și se pregătea de decolare în zbor.
De minunată ce am fost am creat o emoție și în acel moment am căzut înapoi.
O fericire și o bucurie fără de margini la care am încercat să mă ridic din nou în alte meditații dar nu am mai reușit. O chestiune de a vrea: când VREI, nu funcționează, nu merge. Am înțeles că totul are cursul său, un flux de care să mă las purtată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s