Aveam ochii închiși, așteptându-l pe Moș Ene. În stânga a apărut abia perceput în întunericul de sub pleoape, mâna nu știu cui, care ținea o medalie (dacă o vedeam în lumină știam că este de culoarea cuprului) la fel de mare cât palma mâinii.
Pe medalie era imprimat un model cu semicercuri și linii, ceva ca un labirint și o scriere necunoscută. Aveam impresia că este legată de o eșarfă.
Apoi s-a făcut lumină. Deasupra mea undeva sus-sus, bunicul în sicriul deschis cu fața în jos spre mine… se juca absent cu un ursuleț de pluș.
Apoi, umbre și lumini, discuții în română, în franceză și spaniolă.
Apoi am adormit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s