Capela

Visele au fost, în noaptea asta, foarte ordonate: când s-a terminat unul, a început celălalt, concret, detașat, limpede.
Al trei-lea vis era așa: stăteam în fața unei capele din piatră.
Capela era o clădire mică, o singură ușă la intrare, de fapt o singură intrare fără ușă. O intrare boltită care dă într-un hol mic pardosit cu un covoraș persan. Apoi urmează încă o intrare boltită care are un prag mai înalt din lemn. Pe prag se află o scriptură veche cu coperți roșii ce are un model cu flori presat.. Lângă scriptură, o lumânare albă, stinsă. Mă zgâiesc ca o babă curioasă fără să intru căci mi se pare prea intimă clădirea.
În fața mea apare din senin un preot tânăr, pare că abia ieșise de pe băncile facultății, îmbrăcat în haina lungă neagră, peste care are haina de liturghie, aurie.
Mă îndeamnă să intru în capelă și îmi face semn să-l urmez, pășește foarte fin peste prag prin spațiu dintre carte și lumânare, apoi fac la fel și sunt în interior. Îmi spune să mă așez mai bine ăe băncuțele din stânga.
Interiorul este gol, pereții sunt goi, în fața unde ar trebui să fie altarul, este gol, peretele este scobit în două nișe care-mi par cunoscute.
În stânga și dreapta sunt băncuțe, în mijloc un culoar.
Preotul a dispărut; capela se umple de oameni, mie îmi este prea îngust și ies.
Oare în inima cui am fost azi noapte?

Anunțuri

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s