Despicat

Prin mijloc trece râul de pucioasă. Cu trăznet disimulat în șuierul vântului prin crăpătura ferestrei, iataganul zgurilor m-a despicat în două. Pe un mal sunt eu și dincolo sunt EU.
Nici nu au trecut o zi și jumătate că mi-e un dor crâncen de MINE. Nu mai stau înnecată în autocompasiune ci hotărâtă îmi pun buzele gândului curat pe inimă și rostesc liniștit și clar incantația FOCULUI VIU: să ardă,să ardă, să ardă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s