Ești

Ești o răcoare argintie
Când te așezi pe brațul drept,
Iar fruntea freamătă arzândă
Când o săruți,
Dar nu te-aștept.
Când te-am uitat
Apari cu șoapte
De un albastru azuriu,
Zâmbind privesc nemărginirea
Și parcă aflu… că te știu.
Iar pleci, zâmbesc din nou a soare
Și bănuiesc c-o să revii.
Când pleci nu-mi este dor de tine
Știind că ești și că vei fi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s