Timpul

Încerc să mă obișnuiesc cu „fără timpul” acesta. Încadrată de două ore, sau două zile, sau doi ani, mă simțeam oarecum în siguranță, desigur o siguranță iluzorie că nu pot să cad decât într-un cadru restrâns de timp.
Deschid ochii și încerc să-mi amintesc ce zi este azi. Dacă nu reușesc repede încadrată de două secunde, mă trec fiori de groază: dacă acum cad, cad într-o veșnicie.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Da,suntem ‘calatori prin viata’,într-un periplu perpetum-mobile de coborâri si urcari,caderi si ridicari,în pelerinajul spatio – temporal spre ‘Canaanul ceresc’…

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s