Sunt vie, în patul meu de frunze moarte. Mirosul pământului reavăn, încărcat cu trosnetul copacilor bătuți de vânt îmi inundă plămânii, respir până la refuz zborul timpului nul.
Apoi adorm și din inimă crește un lăstar verde. Viu.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s