Multe vise cu mulți oameni, prea mulți oameni. Fiecare vis, separat. Spre dimineață înainte să mă trezesc observ că visele se petrec toate simultan în același spațiu și sunt traduse liniar, detașate în timp și spațiu. Nu doresc să le povestesc.
M-am trezit deși am ochii închiși. Norișorii negri ce reprezentau visele avute sunt străpunși de o rază portocalie cât un fir de păr.
În rază privind știu măreția Creației deși nu știu ce știu, sunt copleșită și zdrobită și apasă pe umeri ca o povară ce mă aruncă în genunchi. Îmi dau seama de inutilitatea intenției de a explica sau de a încerca să înțeleg. Cu cât privesc mai adânc cu atât mai mult muțenia pune stăpânire pe mine, mă simt mică și proastă.
În aroganța mea îmi dau seama că încerc să înțeleg ce nu poate fi înțeles și… totuși primesc un bilețel care pare să fie un certificat prin care am voie să mai descriu una… alta.

Anunțuri

22 de comentarii

      1. Probabil am fost inteles gresit. Tot ce e creatie, frunza copac om, munte, mare, nu are nicio linie dreapta, sunt frante, intortocheate, rasucite, pe cand tot ceea ce construim noi, imitatorii, e facut cu rigla….

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s