Ne adunăm sub cerul plin de stele,
Pășind uniți de poduri cristaline,
Frați dragi de pribegie,
Ne știm de mult și ne iubim
Din fragedă pruncie.

Cu valuri reci de umbre trecătoare,
Învăluiți sunt ochii reci,
Doar inima când este vie
Se recunoaște cu-aceeași energie
Din veci în veci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s