Luminile erau stinse și așteptam înfofoliți sub plapumi să vină somnul cu dulcea liniște.
Hărmălaia aia greu de definit ne-a făcut să sărim din pat încercând să o localizăm. Ploua torențial. Stropi mulți și grei loveau în cascade acoperișurile, pervazurile și trotuarele. Am urmărit preț de câteva minute spectacolul și ne-am culcat din nou.
Ropotul ploii m-a dus sub ploapele închise, cu gândul, la oamenii fără acoperiș. M-a inundat tristețea și apoi recunoștința că am un acoperiș deasupra capului, că am căldură și că cei dragi sunt bine.
M-am simțit în siguranță așa cum demult nu m-am mai simțit, protejată și iubită.
M-am „ridicat” și am îngenunchiat în inimă, mulțumind. Lângă aspectul îngenuncheat disting vag o ființă feminină, albă, cu aripi, puțin mai înaltă ca mine, pe cap poartă o cunună din flori de câmp. O mână o duce la inimă cu cealaltă îmi așează palma pe creștet. Zâmbesc și simt compasiune și dragoste.
Apoi alunec treptat în somn, valuri de pânze transparente, energii roz, violet și albe, flutură și se unduiesc. Dincolo de ele o ușă. Întuneric. Am adormit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s