Trăiri

Privesc în urmă la poveștile meditațiilor pe care le fac cam de 16 ani, mai mult sau mai puțin reușite.
Nu vreau să fac acum o analiză a acestor trăiri căci sunt cărți scrise de specialiști, care depășesc astronomic puterea mea de exprimare dar…
Eram la un moment dat de părere că trăirile emoționale pământente sunt unice în felul lor. Așacum poți iubi aici, nu poți iubi niciunde în altă dimensiune. Așa cum poți urâ aici nu o poți face niciunde. Secretul? Corpul uman. Prin construcția lui pare că condensează și multiplică ca o cafea la presou.
Cu cât corpul devine mai ușor, mai subtil, cu atât emoțiile și sentimentele devin mai subtile, mai ușoare, mai degajate.
Din călătoriile mele pot spune că, cu cât corpul este mai curat de zguri, dorințe, mai echilibrat, călătoriile urcă tot mai sus: prima dată dispar emoțiile complet, apoi rămâne o iubire părintească atât de suavă că este abia perceptibilă, apoi mai „sus” este nimic, un nimic odihnitor în care te dizolvi complet.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s