Războinic

Într-o fantă de lumină, ca într-o ușă deschisă silueta lui trona maiestuoasă ca o umbră.
-Ai încetat să lupți, îmi spune cu o voce blândă și obiectivă, constatatoare.
-Da. Mi-e omul slab.
-Mai ții minte ceva din peripețiile noastre comune?
-Doar o secvență dintr-un alt vis.
În timp ce imaginea se destramă îmi analizez emoțiile. Doar un dor nedefinit. Un războinic pentru dreptate nu se smiorcăie. Ce nu poate schimba, acceptă.
Visul a fost atât de puternic că m-a trezit. Deschid ochii, caut prin geam luna plină pe cer; a coborât după case.
Mă gândesc la visul avut și mă întreb că dacă mi-aș aminti… aș mai putea locui în corp?
Ce nu poți să schimbi, accepți! O fi ea o logică, de ce sunt aici, acum…
Sau a fost doar un vis de superlună.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s