Tăcere

Când îngerii tac… îi bai!
Citisem într-o carte ceva asemănător cu ce avea să se întâmple și eram mai atentă.
La magazinul acela turcesc cumpăram deja unele produse de câțiva ani.
Am coborât cele câteva trepte la demisol, am intrat și nu am făcut bine câțiva pași că am avut impresia stranie că totul este altfel ca deobicei. Pe măsură ce înaintam printre rafturi ceața se întețea. Am simțit impulsul să fug și să strig foc. Dar am privit atentă la cei din jur. Erau relaxați. Așa că m-am adunat urmărind cum ceața devenea tot mai groasă. Am adulmecat aerul… nu mirosea a fum. Apoi mi-am dat seama ce era altfel: îngerii nu erau prezenți. Nimic! Nimeni! O liniște apăsătoare. Mi-am cumpărat rapid produsele, am lăsat în urmă o rugăciune și am ieșit repede.
În cartea citită „Îngeri în părul meu”, doamna Byrne spunea că atunci când consecințele sunt coapte, îngerii se retrag pentru a lăsa liber deznodământul.
A doua zi am aflat că peste noapte magazinul a ars complet. Din cauza unui circuit electric defect la un etaj superior, în cabinetul unui stomatolog, s-a produs un incendiu. Din fericire fără victime.

Anunțuri

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s