emoții

În ultima vreme mă tot gândeam la cum am ajuns să știu cărei emoții ce cuvânt o definește, îi aparține.
Până la o anumită vârstă în copilărie țin parcă minte că emoțiile nu aveau nume, erau pur și simplu… apoi parcă dintr-o dată le-am dat și eu nume: bucurie, ură, fericire, plăcere, neplăcere, invidie…
Cum am ajuns la ele? M-a luat cineva de mână și mi-a spus „uite asta este bucurie” „așa se cheamă”…?
Dar mai probabil prin absorbție și imitare. Cineva a spus că-i fericit, prin empatie am „înțeles” emoția și am adăugat în program cuvântul fericire alocat exact emoției pe care am empatizat-o.
Azi știu că ce pentru unul înseamnă fericire, este pentru altul necaz sau cel puțin neutru. Nici măcar pe definițiile astea nu te mai poți baza… de unde știm că le-am stocat și preluat corect? Și ce-i corect?

Anunțuri

13 comentarii

  1. Există o condiție sine qua non pentru ca fericirea unuia să nu fie necazul altuia: acțiune identică/asemănătoare -> răspuns emoțional asemănător sau identic.

    În rest, de acord cu tine în ce privește condiționalitatea emoție-numele emoției.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. Există și un grad de adevăr în exprimarea ta, în sensul în care, o anumită acțiune, unică, are efecte diferite asupra a două sau mai multe persoane.
        Acum depinde ce anume voiai să reliefezi tu.

        Apreciază

      1. Nu cred că avem programarea definitivată în acest sens. Mai degrabă învățăm „din mers”.
        Uneori am impresia că acesta este și unul din scopurile existenței noastre din corpul de humă.

        Apreciază

      2. Scopul coborârii în materie, dacă are un scop, nu poate fi cunoscut cu siguranță decât de creator. În rest, noi cei aflați „în materie”, putem doar presupune.
        Chiar și cunoașterea aflată în incursiunile din astral pot fi doar parțială, secvențială, în concordanță cu suma cunoașterii acumulate de sinele propriu.

        Zic și eu.

        Apreciază

      3. Traducătorul propriu de informații are doar eficiența cunoașterii acumulate și a curățeniei pe care i-o poți acorda tu, ca individ. Deci dublă condiționalitate.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s