O zi normală. Mă pregătesc de mers la serviciu și … gândurile se opresc abrupt…
Este o senzație nouă, un ceva rotund într-un ceva inexplicabil. Nu era nici plin nici gol, nici întuneric deși așa îmi părea. Avusesem intenția că alunec cu gândul într-un viitor și constat că nu este. O senzație neliniștitoare și neplăcută care a durat foarte puțin.
Peste cam jumătate de oră m-am reîntors la momentul cu pricina și l-am desfășurat. Era așa ca și cum aș fi observat că sunt poziționată, în mod normal, pe o „construcție liniară de timp” ca o șină de tren, pe care alunec din acum în trecut sau viitor, unde acum este totdeauna foarte scurt. Am avut sentimentul că această construcție este artificială și mi-am imaginat că alunec pe axa timpului ca și cum aș fi un câine în lanț ce fuge prin curte de la un capăt la altul și înapoi pe o sârmă. Și că, doar prin secunda prezentului aș putea sări de pe șină sau ieși din lanț. Rațiunea a rumegat toată ziua întâmplarea ce a durat o secundă sau două și… trebuie să recunosc că am fost foarte prost dispusă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s