saltul in abis – castaneda..

il separatio

cand te uiti in abis… si abisul se uita in tine. Nietzsche.
„Am auzit vocea lui don Juan spunîndu-mi că universul este, într-adevăr, de nepătruns.
în acel moment, uşa din spate a restaurantului, aceea dinspre parcare, se deschise şi un personaj ciudat îşi făcu apariţia: un bărbat spre patruzeci de ani, îmbrăcat neglijent şi cumplit de slab, dar cu trăsături frumoase. îl ştiam de foarte multă vreme dînd tîrcoale Universităţii, amestecîndu-se cu studenţii. Cineva îmi spusese că era un pacient al Spitalului Veteranilor. Părea să nu fie întreg la minte. îl văzusem de multe ori la Ship’s stînd cu o ceaşcă de cafea în faţă, întotdeauna în acelaşi loc al tejghelei. îl văzusem, deasemenea, şi cum pîndea de-afară ca scaunul lui favorit să se elibereze.
Cînd intră în restauant, se aşeză la locul lui şi apoi se uită la mine. Privirile ni se încrucişară. Următorul lucru pe care mi-l mai…

Vezi articol original 1.615 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s