Plutire

Eram pe o șosea cu mașina. În față drumul era în construcție așa că se formase o coloană de mașini ce așteptau. Am coborât să-mi dezmorțesc mădularele și am simțit că plutesc. Nu este prima dată că visez că plutesc sau zbor. Eram la o palmă de pământ când rațiunea s-a implicat și am coborât. Tot în vis mi-am contrazis rațiunea și am așteptat să urc din nou. A durat o vreme și urcarea, plutirea a reînceput , legată de un anume sentiment cel de bucurie. Cum urca bucuria în mine așa urcam în altitudine și râdeam satisfăcută încercând să-mi țin echilibrul în timp ce mă învârteam în jurul axei proprii ca un copil jucăuș.

Anunțuri

Un comentariu

  1. Genial! Așa e, rațiunea se tot bagă peste visele noastre, prea e obișnuită cu coșmarul realității și de-aia nu crede în ele. Am plutit și eu un pic, până la ultimul punct. A meritat să nu mă gândesc o clipă la momentul când se va sfârși. Mulțumesc!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s