Călătorie

Iubesc tot ce-n lumină se renaște
Iubesc din întuneric chestii noi,
Și greu mi-a fost a recunoaște,
Că-n nopțile fără de lună
Cu mai mult dor străluce sori.
Îți luminează pașii printre stele,
În urmă lași și peisaj și flori,
Cu tine iei crâmpeie efemere
Și amintiri cu rost sau fără rost.
Dar la urcuș prin stânca fără gemet
Ai sincer spus, nevoie de-ajutor
Să lași în urmă totul fără preget
Și amintiri frumoase și ce dor.
Le-așezi frumos pe frunze ponosite
Le lași compost în codrii sau ponor
Și pleci ușor pe căile deschise
Un suflet călător.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s