Nu trebuia să fie așa

Ca să pot accepta trecutul (trecuturile) am îmbrățișat câine câinește și eu ideea că pentru ca să ajungi la lumină trebuie să suferi, un fel de „din lacrimi s-a născut elektra”.
Dar pe drum într-o zi în meditație am auzit clar „nu trebuia să fie așa”. Destul de începătoare fiind m-am gândit inițial că am făcut eu alegeri greșite și m-am întors cu „privirea” în trecut să văd unde este punctul de unde am mers greșit. Sincer spus fiecare decizie luată putea fi greșită sau bună căci nu aveam de unde să știu acum la momentul călătoriei înapoi dacă era mai bine să iau o altă hotărâre.
Cu timpul am înțeles că era vorba de suferință în general. Chestia că musai să suferi ca să fii bun am depistat-o ca fiind eronată.
În consecință, de atunci încolo am refuzat categoric să sufăr sau să-mi fac griji. Nu mi-a ieșit imediat perfect dar cu timpul perioadele de sufeință s-au diminuat simțitor și am observat că pot, dacă vreau să le sistez ca la comandă.
Griji mi-am mai făcut dar și pe astea le am destul de bine sub control. Când vin, le transform cât de repede pot.

Anunțuri

17 comentarii

  1. Cred că ai dreptate. Nu știu unde anume am greșit (de fiecare dată), dar știu că am greșit, nu știu de unde a venit fiecare suferință, chiar dacă știu ce anume a generat suferința punctual. Nu am reușit să evit toate suferințele, dar sunt mult mai puține și mai puțin intense decât odinioară. Poate să fie doar conjunctura, sau am pornit pe drumul cel bun? Întrebarea este retorică.

    Apreciază

    Răspunde

      1. Știi ce-i culmea? Că, cu ceva timp înainte de perioada de care vorbesc, ceva îmi amintea în mine de ceva pildă din biblie cu Lazăr. M-am mirat la început căci îți zisei că nu-s pretenă cu biblia dar ceva tot am mai ținut minte. Era așa ca și cum ar trebui să pierd tot și familie și bunuri materiale ca să dovedesc eu lui Dumnezeu că indiferent ce se întâmplă eu tot pe El îl iubesc și în el cred. La început m-am speriat apoi m-am enervat la culme. În fiecare zi timp de două luni am repetat tare și ferm „refuz să-ți fiu Lazăr”. 🙂 Cândva a trecut.

        Apreciază

      2. Renunțarea la tot, la „bunuri” pământești, se poate referi la renunțarea la „ego”, căci el este cel care susține acumulările materiale.
        Dacă am lua scrisa Bibliei în sens literal, atunci… Ea trebuie interpretată în funcție de experiența și trăirea acumulate, căci ele sunt cele care te ghidează. În asta și constă complexitatea Bibliei.

        Apreciază

      3. Renunțarea la bunurile materiale și la cei dragi am depistat că se referă la dizolvarea dependenței emoționale față de acestea. Nu cred că omul trebuie să fie sărac și singur ca să fie pe placul lui Dumnezeu, dimpotrivă.

        Apreciază

      4. Nu trebuie să fim singuri, ci într-o familie puternică și unită, dar, cum bine spui, să putem ține departe de noi dependența emoțională.
        Pe altă parte, în privința acumulărilor materiale, suntem îndemnați să nu ducem grija, dar nici să nu acumulăm peste măsură. Asta aduce un anumit echilibru între noi, dar și cu mediul, cu natura înconjurătoare, care nu are resurse infinite, iar asta vedem foarte bine în ziua de azi.
        Ponderație în toate.

        Apreciat de 1 persoană

  2. S-ar putea sa fie socant ce voi spune, si eu am fost socat la inceput, dar, in urma vizionarii a multe sesiuni de hipnoza regresiva ale lui Calogero Grifasi, raspunsul este ca TREBUIE SA FIE ASA. Adica: toata aceasta suferinta pe care o vedem nu e intamplatoare. Si nu are nimic pozitiv in ea. Este doar forma de hrana a celor care ne controleaza. Iar reincarnarea este o metoda de a perpetua aceasta suferinta. Deci, felicitari pentru ca refuzi sa mai suferi! Vezi pe site-ul meu cateva filme cu Calogero, dar restul, foarte multe, sunt pe YouTube, si multe sunt subtitrate in limba romana.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Problema suferintei ca mijloc de evolutie este veche si spinoasa. Cred ca e mai bine sa spunem ca nu este o cale pentru toti, nicidecum. Uneori, nici macar o cale… Depinde de natura fiecaruia, si de ceea ce are el de implinit pe pamant.
    Personal nici eu nu cred in puterea transformatoare a suferintei, a oricarei suferinte.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s