Sunt irascibilă. Pe interior energia are un amestec exploziv. Se ridică precum valuri uriașe și se izbește de stânci. Din fericire lucrez mai mult și o pot consuma constructiv.
În toată debandada asta, mă gândesc la adevăr. La începuturile cu meditații mi s-a cerut să renunț la conceptul de adevăr: cică minciuna este un adevăr care se îndreaptă la minus infinit dar are punct de plecare comun cu adevărul care se îndreaptă la plus infinit. Deși n-am priceput nimic, am renunțat ușor la concept.
Azi cred că înțeleg că, având capul în carton, adevărul nu poate fi decât o secvență personală, îngustă în funcție de lărgimea cartonului.
Să spui ce gândești este un act de curaj. Așa mi s-a părut câdva, plină de adevăruri personale nespuse. Apoi am învățat că nu-i musai sau chiar destructiv. Când să vorbesc și când să tac, a fost una din cele mai grele exerciții pe lângă cele legate de răbdare, deși cred că cele două merg cumva împreună.
Nici azi nu-mi iese chiar perfect dar perseverez. Încerc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s