Trebăluiam prin casă, gândind la una la alta și râdeam de mine despre chestii.
Pe neașteptate, cade în mijlocul gândurilor, ușoare și degajate dealtfel, un întuneric gri cu următoarele:
Drumului lipsește-i calea inimii dintru-nceput….
Credeam că-i o poezie nouă dar mai apoi mi-am dat seama că-i o veste pentru mine.
(doar pentru mine?)

Anunțuri

28 de comentarii

  1. De-ai scris corect:
    ”Drumului lipsește-i calea inimii dintru-nceput…”
    … ai sădit în mine mama semnului de întrebare, urmat, intrinsec, de o mare mirare… 🙂

    Apreciază

    Răspunde

  2. M-am plimbat pe străzi, am ajutat… E un sentiment unic…, neprețuit… imaculat…
    Știind, cumva, cā, (pe) unde trec, sunt apreciat și iubit! :)) :)…

    🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s