În rezumat, privind în jur, ne-am creat o lume complicată, făcută din fragmente de amintiri de acasă. Fiecare își amintește un picuț, pune în aplicare împreună sau cap la cap cu amintirile celorlalți.
Mi se strânge inima de tristețe dar sunt și plină de admirație. Umanitatea îmi amintește de copiii străzii. Flămânzi, cu mucii la nas, când triști când veseli, când nervoși când bucuroși, cârpesc cartoane și adună zdrențe să-și încropească un culcuș, uneori singuri, alteori adunați în găști, se adună, înfrățesc cu drag sau se dușmănesc. Adeseori molestați și profitați de escroci universali.
Nu-mi vine deloc să râd ci mai mult mă îneacă plânsul și inima mi se deschide larg să reverse indundabila iubire. Să vindece.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s