Marea liniște

După unele meditații scurte de săptămâna trecută sau în timpul uneia am auzit: bine ai venit în marea liniște.
Omul mic se obișnuiește greu cu ea, îi este teamă că a murit, că nu mai există, se acomodează greu cu lipsa timpului și a emoțiilor. Este adevărat că la suprafață mai bolborosesc griji, temeri, dar sunt atât de indefinite și vagi că produc doar niște sentimente confuze de inconfort.
În ultimele două luni am întârziat de două ori la lucru pentru că am uitat să mă uit la ceas. Trebuie să mă uit adesea la ceas și să-mi fac clar că nu trebuie să uit să merg la lucru și că 11,45 este 12 fără un sfert, spre exemplu.
Zilele trecute am primit de la contabil o listă care mie mi s-a părut tare lungă, cu chestii de ce mai are nevoie pentru finanțe și mi s-a făcut negru în fața ochilor, am aruncat-o pe masă, apoi peste 2 zile am revenit asupra ei și m-am liniștit, nu-i chiar așa de grav.
De la unii care s-au trezit aud că îi pufnește râsul, altora le vine să plângă dar dacă tot se consumă la fel de multă energie mai bine râd. Mie nu-mi vine nici să râd nici să plâng. Mă uit în jur cu alți ochi, curioasă și uneori temătoare, îngrijorată și mă întreb cum funcționează toate? Și totuși funcționează.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s