Șarpele

Un vuiet surd sfâșie zarea
Un zgomot mut, denaturat,
Fisura șarpelui- poveste,
Prin spațiu-timp debusolat.

Se crapă țesătura vremii,
Fisura fuge și prin noi,
Căzuți atlanții cată calea,
Acum sunt prinși în mult noroi.

Pe vremea când făceau ca zeii,
Construcții-gând, implementat,
Căzură în adâncuri sumbre
Cu tot cu obiect creeat.

Înfofoliți în armuri grele,
Ei cată-n funduri de neant,
Să-nchidă tulburarea ruptă
Reparând falia gigant.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s