Letzter Tag in Santiago… vorerst

Ultima zi în Santiago… deocamdată
Fantastic, ce repede trece timpul. Sunt de 5 săptămâni în Santiago și parcă abia am ajuns aici. Sunt foarte bucuroasă că datorită condițiilor de bursă am ales în loc de Canada, Santiago.
Azi fac bucuroasă pregătirile pentru Insula Paștelui deși plec de aici cu un ochi ce plânge. Nu știu dacă Chilenilor le este clar ce noroc au să fie înconjurați de așa natură superbă. Santiago este un oraș unic în felul lui, înconjurat de munții San Cristobal și Santa Lucia și cu oameni minunați.

Titel der Website

Unglaublich wie schnell die Zeit vergeht jetzt bin ich schon fast 5 Wochen in Santiago und es kommt mir vor als wär ich erst angekommen. Ich bin jedoch sooo unglaublich froh dass ich durch die Bedingungen meines Stipendiums statt Kanada nach Santiago gegangen bin.

Ich freu mich mich heute auf die Osterinseln auf zu machen, geh jedoch mit einem weinenden Auge aus Santiago. Ich weiß nicht ob die Chilenen eigentlich wissen was für unglaubliches Glück sie mit der Natur um sich herum eigentlich haben. Santiago ist eine Stadt die einfach unglaublich einzigartig ist. Eine Großstadt mit sehr vielen Parks, umgeben von den Anden, ihre eigenen Hausberge San Cristobal und Santa Lucia und letztlich unglaublich offene, nette und hilfsbereite Menschen. Klar macht jede Reise auch aus wen man kennen lernt und ich hatte in Santiago das Glück nur verrückte Menschen kennen zu lernen, viele Brasilianer, die ich auch noch auf meiner…

Vezi articol original 161 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Un comentariu

  1. Bineînțeles că în fiecare călătorie întâlnești oameni dar aici am avut norocul să dau doar de „nebuni” frumoși, brazilieni cu care am rămas prieteni și pe care îi voi vizita cu plăcere când va fi timp, chileni mulți prin care am avut posibilitatea să cunosc viața aici așa cum se desfășoară ea. Deși pe drum sunt doar de puțin timp, am adunat o mulțime de experiențe noi.Lunea trecută am trăit primul meu cutremur și am învățat ce trebuei să faci ca să te protejezi, am mers cu autostopul, am trăit ziua în care chileni trebuie să stea acasă căci se face recenzia, numărarea populației și am dansat zumba în parc,dimineața, cu privirea spre munții Anzi, acoperiți de zăpadă și mângâiați de soare. Și am învățat să savurez fiecare zi, fără presiunea conștieței faptului că în curând se termină vacanța.
    Din fericire nu mi-am făcut un plan de călătorie rigid, așa că probabil mă voi întoarce în Santiagoul meu, după sejurul în insula Paștelui, pentru câteva zile, să mă mai bucur de el.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s