Ți-am auzit durerea și am dat buzna să te cuprind în brațe. Am luat la întâmplare niște perechi de aripi să am cu ce te acoperi, să nu te pătrundă frigul. Te-am găsit între doi pereți de beton. M-am așezat cu tine la piept, copil fiind și te-am acoperit legănându-te în somn în timp ce mă întrebam : unde naiba mi-am pus aripile? Or fi la spălat!

Anunțuri

4 comentarii

  1. E imposibil să nu zâmbești, printre lacrimi, atunci când simți…, după ce te-ai dezvățat, abandobat fiind, de toate și de tot, alături, indiferent de mediul virtualo-real, o inimă caldă… 🙂
    Mulțumesc!!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s