Fugă

Mă așezasem pe pat, seara la culcare. Ziua a fost bună, liniștită, calmă. Totuși spre seară am observat vorbind cu Șați1 că un plan avut pentru a doua zi se anunță dificil de realizat dar nu imposibil. Rămăsese că a doua zi mergem și facem cumpărăturile, niște chestii lipsă pentru plan. Înainte de culcare ne-am amintit că a doua zi e sărbătoare și toate magazinele sunt închise.
Liniștită dar oarecum cu gândul la posibila eșuare, încercam să adorm. Apoi liniște. Dintr-o dată capul este gol, coboară ca un ecran cristalin transparent, pe care rulează extrem de repede dorințe, iluzii, definiții, concepte, credințe și toate se sparg precum baloanele de săpun. În urmă rămâne un fel de a ști de cristal: fuga după fericire… Fericirea nu există, nu are suport, consistență. Este ceva după care fugim toată viața, degeaba, ca măgarul după morcov și de fiecare dată ea este cu un pas în fața nasului, departe ca un orizont.
Este ceva ce necesită multă energie. O plămădire iluzorie, fără substrat.
Bucuria. Bucuria, da.
Există ca entitate de sine stătătoare. Mereu prezentă, în secundă, în celulă, în tot. Cine să vadă bucuria? O chestie atât de minusculă, care abea pusă cap la cap poate fi sesizată, secundă cu secundă, celulă cu celulă.
Ea se construiește din aproape în aproape, de la o secundă la alta, de la o celulă la alta, de la un tot la tot.
Și, adeseori sau mai totdeauna trecem pe lângă bucurie, disprețuitori, ca pe lângă rudea cea săracă a fericirii când… defapt este exact invers.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s