Explicație

la fotografia anterioară https://drumuldinmine.com/2017/06/10/10991/ .

Pot să fac fotografii toată ziua dar am observat că doar în anumite momente fotografiile au acel ceva special. În mine se formează o dispoziție deosebită pe care mi-a trebuit mult timp să o detectez și să o leg de evenimentul fotografierii. În afara acelor momente fotografiile sunt doar niște imagini.
La granița iernii cu primăvara acestui an veneam de la cumpărături și spontan am ales calea prin livada de la marginea orașului și la fel de spontan am făcut fotografii. Cea pusă azi mi-a atras imediat atenția fără să știu de ce, nu vedeam nimic special pe mobil.
Am reușit să le descarc abia săptămâna trecută și azi m-am hotărât să o așez pe blog.
O privesc lung și parcă îmi spune ceva:
Soarele care aici formează un fel de inimă este izvorul, copacul este creația nemanifestată a izvorului iar umbra copacului este manifestarea vizibilă, lumea în care trăim noi.Nivelul nostru de percepție.
La granița dintre cei doi copaci, jos, se află inima noastră.
Cu cât urcă soarele mai mult în creștet, cu atât mai mică devine umbra, ea se reabsoarbe în copacul real.
Copacul cunoașterii?

Dar mă bate un gând năstrușnic acum spălând vasele.
Vedeți poziția soarelui și poziția „inimii„ de la baza pomului puțin detașată pe trunchiul umbrei. Gândul îmi spune că fotografia este harta poziției noastre, adică suntem în ascensiune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s