Păcatul

Ultimele zile au fost foarte grele. Sursa urii, a emoțiilor negative putea fi locuința veche, sau un atac psihotronic sau de altă proveniență.
Partea bună este că am putut să observ că vine dinafară și se așează ca o cămașă de forță începând cu capul care dă drumul unui ciclon de gânduri și suferințe ce nu pot fi oprite.
Păcatul vine din exterior, se infiltrează cu timpul și se dorește materializat.
Astfel suntem sclavii emoțiilor indiferent că bune sau rele. Aproape că nu avem nici o șansă să le evităm. De aceea cred că toate filozofiile vechi îndeamnă la căutarea în interior a ființei incorputibile și exersarea întreruperii gândurilor.
Din acest punct de vedere, omul este o victimă.

Anunțuri

4 comentarii

  1. Pacatul este în molecula de ADN al fiecarei celule ce compune trupul omului si este o mostenire genetica transmisa din generatie în generatie înca de la creatia primului om rational-sentimental „Adam&Eva”… 🙂
    O zi faina !

    Apreciază

    Răspunde

  2. Rugăciunea (una dintre formele de meditație, dacă vrei) se spune fără gânduri străine ei, altminteri se repetă până ce gândurile lumești dispar și rămâne doar ea, rugăciunea. Marii duhovnici recunosc faptul că nu totdeauna este simplu de spus o rugăciune, iar cea a inimii este, se pare, special concepută spre a îndepărta gândurile, pentru ca apoi să poți spune și o altă rugă, adresată direct.
    Deci ai dreptate, îndepărtarea gândurilor are mare importanță.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s