Lumile, lumile

Visul,comparativ cu altele, a fost lung și clar în exprimare, fără simbolica, caracteristică celor obișnuite.
Erau două cercuri intersectate tangențial(?)dar știam că este o reprezentare geometrică a două sfere intrate în coliziune,două lumi: una era neagră, cealaltă albă, zona de interferență un fel de gri pestriț, un amestec foarte fin de alb și negru.
Cineva îmi povestea și eu aveam imagini și aha-uri din care abia îmi reveneam.
Întunericul era o lume aparte așa cum lumina avea lumea ei. Înțelegeam că amestecul nu a fost dorit de niciuna din lumi dar cică s-ar fi întâmplat.
Despre suferința luminii știam dar nu mi-a fost clar cât de mult suferă întunericul din cauza prezenței luminii. Abia acum am realizat, în vis, chinurile groanice la care este supus acesta.
O luptă crâncenă a izbucnit înte cele două lumi și astfel s-ar fi creat lumea noastră(universul?) electromagnetică. Din această încleștare.
Frica este cusătura dintre cele două lumi: lumina simte frică în prezența întunericului și întunericul simte frică în prezența luminii.
Văzând toate acestea m-a cuprins compasiunea față de toate suferințile și fricile și în jurul meu s-a creat un câmp tampon,de partea cealaltă protejați unii de alții, reprezentanți ai întunericului.
-Nu te mai amesteca întreburile noastre, mi se spune.
Sunt uimită căci nu eram conștientă că mă amestec undeva și nu mă așteptam că mi se va face declarație de război. M-am pus în poziție de atenționare dar am întrebat care-i treaba lor în care m-am băgat, cerând scuze.
La rândul lor sunt surprinși de liniștea mea și de scuzele pe care le prezint. Mi se explică că încerc să iau ce este al lor. Apoi am făcut recensământul, care cui, ce aparține și am fost deacord cu sufletele menționate de ei, ca aparținând lor.
De fiecare parte se face un pact verbal de neagresiune: tu ne dai ce-i al nostru, noi eliberăm ce-i al vostru.
-Voi fi totuși cu ochii pe voi, am concluzionat.
Mi-au răspuns că minciuna și celelalte emoții ipocrite se datorează combinației celor două lumi. În esență întunericul este caracterizat de ură curată.
Înțeleg că sentimentele de ură și iubire nu sunt așa cum le simțim noi, căci ce simțim noi din ele, sunt amalgamuri și compromiteri ale celor două.
În esență este vorba doar de energie.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s