Flash

Într-una din puținele zile fără vânturi și furtuni cu ploi, ședeam cu Șați1, la malul lacului liniștit și ne bucuram de liniște, fără prea multe gânduri așteptând să muște peștele.
Pe lac un alt pescar își aranja momeala apoi se întoarse lopătând lejer spre malul din dreapta. Între pomi o adâncitură mică este un loc bun de ancorat cu barca. Urmăresc leneșă plutirea bărcii pe lac, ajunge la mal de care se lovește moale și ricoșează.
În secunda aceea sunt în spațiu într-o ambarcațiune mică cu care ancorez la nava mamă. Adâncitura perfectă pentru ambarcațiune creează un vid care o soarbe,simt reculul de ancorare ca o zmucitură ușoară, aud zgomotele metalice pe care le face procesul de echilibare a presiunii, apoi știu că se va deschide acea ușă rotundă pe unde voi putea intra în nava mamă.
Au fost câteva secunde ca o amintire, apoi totul a revenit la normal.
Eram pe lac. Valuri crețoase unduiau leneș, Șați1 privea ca și mine în larg, tăcere, păsărele, adieri ușoare de vânt, nori fugari desenau forme indecise pe cerul amiezii.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s