Trecut

Ședeam cu soțul în fața caravaningului la o cafea. Cred că savuram momentul când el spune că nu-i vine să creadă că suntem pe lac de două săptămâni și trei zile.
Din nou am observat că îmi lipsea noțiunea timpului. Era așa ca și cum nu ar fi existat niciodată timp ci că este doar o bârfă fără suport real. Parcă nu aș fi fost niciodată la lucru, niciodată acasă în orașul de pe munți și văi.
Parcă nu am existat niciodată. Trecutul spun unii, este mort. Nu-i adevărat. Pentru mine în acel moment nu exista. Nu că în urmă privind ar fi rămas un gol sau altceva, pur și simplu trecutul era ca un vis, cel mult, din care trezindu-mă îmi aminteam confuz, secvențe.
Azi, observ din nou, că ieri deja nu mai există. Tot ce a fost ieri nu mai este. Rațiunea are încă probleme să accepte această stare de fapt pentru că în fundal bâzâie un fel de neliniște neplăcută care pare totuși că este pe cale de vindecare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s