Coloană

Am fost în centru, după niște bani, după niște cumpărături. Nimic pretențios și nuștiucum. Trec pe același pod, odată cu șoseaua,peste autostradă.
Coloana de mașini cât vezi cu ochii, șerpuiește în mers încet, unduiește și toarce liniștită ca un motan leneș.
Am trecut de zeci de ori peste autostradă dar azi se simte altfel. Privesc prima dată în trecere cu coada ochiului, apoi încetinesc mersul, privind de sus peste acoperișurile automobilelor și camioanelor. În fiecare mașină cel puțin un om și fiecare om curge prin mine ca și cum cu degetele răsfirate treci mângâind apa.
Un fuior de drag, un fior de bine, se ridică din străfunduri. Dragostea pentru om. Revărs preaplinul de iubire peste coloana de mașini și cer binecuvântare pentru toți și toate.
Îmi amintesc de o prietenă, care știa să intre în om ca într-o catedrală, și de vorbele ei pe care nici atunci nu le-am înțeles și nici acum „ cu puțin noroc, după ce vei muri, ți se va permite să te întorci aici să-ți ajuți omenirea pe care atât de mult o iubești”
Azi stau și mă gândesc că-i treaba lui Spirit și nu înțeleg cum se poate cineva îndrăgosti de omenire.
Azi mai mult ca oricând sunt conștientă că am lucrat mult și am făcut mult, căci de fiecare dată sunt încurajată să cred că nu am venit aici degeaba și am făcut tot ce mi-am propus și totuși… mi se pare puțin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s