Vin apele

Sunt într-un cartier cu zgârie-nori. Blocul în care locuiesc este foarte înalt, sunt la parter și îl privesc dând mult capul pe spate. Este o construcție ciudată.La bază este pătrată și se mai sprijină pe două coloane rotunde în stânga și dreapta.În jurul blocului, în spirală coboară sau urcă trepte, în mijloc se află un ascensor argintiu tubular. Spre vârf construcția devine tot mai amplă, se lărgește și se termină cu un platou hexagonal asemănător cu locurile de aterizare pentru elicoptere dar mult mai mare. Pe platou se află apartamentul meu încadrat într-un cartier întreg de locuințe, o piață de legume, o sală de consert, o alimentara și o filială de bancă unde încerc de câteva ori să merg să scot bani, dar bancherul este ocupat, ține predici credincioșilor aflați în filială. Mă plimb pe caldarâmul pavat cu pietre lungi dreptunghiulare, privesc oamenii, oferta de zarzavatuir din piață, cetățenii adunați în sala de spectacole, fără tavan și pereți.
Intru în apartament. Aici se deschide o altă lume, un cartier cu locuințe, oameni puțini, o lumină odihnitoare albastră, pare artificială.
Începe să plouă. Ies afară și privesc de sub o copertină cum ploaia cade torențial și parcă nu se mai oprește. Printre blocuri, puhoiul de ape mâloase începe să se ridice amenințător. Nu mai durează mult și a ajuns la marginea platformei care acum s-a umplut de oameni , tăcuți privesc la apele învolburate și murdare de mâl care dau năvală din toate părțile. Acolo unde coborau scările, se află acum legate cu frânghii de un cablu ce unește două blocuri, două bărci: una verde mică și una mai mare neagră din cauciuc.
Simt presiune în apartament și deschid ușa de la intrare. Din locuință dau năvală pe scări și geamuri alte ape, mai curate dar în cascade furioase.
Sunt neliniștită și îngrijorată dar totuși obiectivă. Privesc. Știu că nu pot să fac nimic. Nu interpretez, nu caut soluții, nu mă simt direct amenințată.
A încetat ploaia. Liniște. Doar apele încă învolburate se mai zbat printre zgârie-nori, apoi ca la un semnal, dispar. În urmă este curat. Nici un strop de mizerie sau mâl.
A fost un vis care pare că a durat toată noaptea. Deși m-am trezit de cel puțin 5 ori, să beau apă sau să merg la toaletă (nu-i de mirare după câtă apă a curs printre blocuri)visul a continuat de de fiecare dată acolo de unde a fost întrerupt.
Șați1 se ridică din pat și se pregătește să meargă la lucru. Eu mai am timp și ațipesc din nou.
Stau de vorbă cu 4 ființe de fum, foarte înalte și subțiri, au o formă umanoidă dacă ai puțină imaginație, capetele sunt mari, parcă ar fi niște lubenițe ovale împlântate pe niște leațuri înalte.
Mă trezesc deabinelea, nu mai am chef să dorm. Nu sunt prost dispusă dar nici nu-mi vine să râd.
Aiureală cu ape.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s