Fața

Monologam despre înțelesuri, comunicare, sensuri. Ședeam liniștită și gândurile zburau ușoare cu o repeziciune cu care m-am obișnuit.Era vorba despre cum înțelegem o dicuție, o carte, o informație.Subit am sărit într-un spațiu gol albastru foarte deschis precum cerul vara. Era interiorul care de fapt îl percepeam ca exterior acum.
În acel interior-exterior albastru am perceput o mișcare de rotație atât de lentă că puteam să cred că-i iluzorie.
Am înțeles cum funcționează și fac o încercare de a explica. Cu fiecare curățenie spirituală în osteneala de a ne recuceri pe noi înșine, ceva în interior, exterior se rotește abia perceptibil cu fața spre izvor, acea realitate sau adevăr pe care multă lume îl numește prea des „absolut”.
Un înțelept antic , nu-i mai știu numele, spunea că noi stăm cu spatele la ieșirea din peșteră și luăm drept realitate umbrele care se formează pe pereții peșterii.
Cu fiecare efort făcut pentru curățenia minții, spirituală, ne rotim încet dar sigur spre ieșirea din peșteră. Înțelesurile multiple pe care le avem asupra aceluiași obiect, deci multitudinea de perspective se datorează acestei poziționări întoarse față de izvor, sursă.
Ce ne aduce în consecință această rotire pentru repoziționarea corectă în corp? În primul rând tăcere. Căci poate la început te deranjează și ești îngrijorat că nu mai poți comunica cu semenii, doar la nivel de practic (cumpărături, relații de serviciu, etc.). Apoi începi să înțelegi că oricât te străduiești să explici ce vezi și cum vezi, sensul cuvintelor tale ajunge rotit la cei cu care comunici. Deci nu cuvintele devin sărace în a pune pe hârtie sau oral gândurile ci diferența de percepție a sensului lor.

Anunțuri

7 comentarii

  1. Diferența de percepție a sensului aduce multe prejudicii uneori. Apare ca un fel de analfabetism funcțional, dar nu știi cine este analfabetul, tu sau partenerul de discuție. Și ai dreptate, asta te cam face să încetezi, fie și în parte, comunicarea cu semenii, sau să o reduci la un strict necesar.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. De ce analfabetism nu mi se pare un cuvânt potrivit? Pentru că gândesc o așezare într-un segment de cerc. O persoană care privește în față are o perspectivă, în timp ce altă persoană situată altundeva pe segment și privește în față are o altă perspectivă. Poate asemănătoare sau total diferită.

        Apreciază

      2. Eu nu mă refeream la poziționarea/perspectiva asupra a ce este în jur (aici sunt de acord cu tine, perspectiva diferă de la poziție la poziție, de la om la om), ci la comunicarea cu ceilalți, în care cuvintele capătă, parcă, un alt înțeles decât cel dorit de noi.
        „Apoi începi să înțelegi că oricât te străduiești să explici ce vezi și cum vezi, sensul cuvintelor tale ajunge rotit la cei cu care comunici. Deci nu cuvintele devin sărace în a pune pe hârtie sau oral gândurile ci diferența de percepție a sensului lor.”

        Apreciază

      3. Așa este Mugur. Dar ajuns la concluzia asta te părăsește tristețea și nu mai simți în amărăciune să-ți condamni aproapele. Pentru că observi că este o stare de fapt. Una practică.

        Apreciază

      4. Condamnarea aproapelui sar trebui să nu mai existe, căci nu suntem îndrituiți a ne judeca pe noi înșine, cu atât mai puțin pe alții. Dacă toți am ajunge la faza asta de înțelegere/percepție a realității, lucrurile ar evolua mult mai repede și mai bine.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s