Am adormit repede dar pe la 1 noaptea m-am trezit și n-am mai putut dormi. Gânduri m-au invadat. Cum trimiteam un gând la plimbare, venea altul. Habar n-am cât m-am luptat cu ele, juma de oră, o oră?
După ce m-am învârtit în pat de pe o parte pe alta, ba era cald, ba era rece.
Cândva am închis ochii și m-am găsit în fața unei cascade. Așa o surpriză mare că am creat o emoție și a dispărut. Am deschis ochii, am respirat adânc și i-am închis din nou. Cascada era acolo formată dintr-un pinten rotund de stâncă situată undeva la partea superioară a unei prăpăstii destul de înguste dintr-o falie de pământ care pe lungime nu avea capăt. Apa curgea limpede în stropi fini ca o perdea din mărgeluțe.
Am plimbat privirea în jur. Pereții nu erau netezi ci erau străbătuți ici și colo de stânci ce ieșeau acoperite cu vegetație luxuriantă. Că era mult verde este clar, zic eu, dar imaginea era alb-negru. Eu stau pe o stâncă netedă cu picioarele adunate sub mine. Gândurile au tăcut. Privesc în jos, sub mine, prăpastia parcă nu avea fund. Mă simt bine, mă simt în siguranță, aici nu trebuie să rezolv probleme, nu trebuie să mă apăr de emoțiile altora, nu trebuie să umblu căci de aș vrea aș putea să mă deplasez plutind.
Apoi adorm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s