Aproape

Gândurile de peste zi s-au condensat cristalizându-se spre seară. Zâmbeam la ideea că peste mulți ani, oamenii viitorului vor râde știind că noi azi ne ciondăneam pe tema că există sau nu există, numidu-le pe cele ce nu se văd „paranormal”. De fapt totul poate fi explicat tehnic, rațional.
Din cauză că rațiunea este foarte îngustată și îmbâcsită cu povești romantice despre Dumnezeu și Zei și etc., toată construcția explicativă se bazează pe emoțional și nu pe logică și tehnică, nu putem înțelege decât în planul dat de spațiu-timp. Țin minte că într-una din zile un „gând ” îmi zicea că dacă vrem să știm cine suntem să ne uităm la ce construim. În tot ce facem, construim părți din noi.
Am alunecat în spațiul din minte, primul, apoi în al doilea și în fragmente de timp toate planurile de vibrație (cu câțiva ani în urmă mie explicate în desfășurător, vezi „coloana infinitului” lui Brâncuș) s-au suprapus într-un plan 2d. Această perspectivă ar fi cea reală și este doar în punctul zero de timp și spațiu.
Am râs, înțelegând, și mi-am amintit din biblie un fragment pe care cred că Isus îl zicea „adevărat vă spun că Împărăția Tatălui este mai aproape de voi decât degetul vostru mic de la picior”. Cam așa cred că sunau cuvintele.

Anunțuri

20 de comentarii

  1. Cred că ai dreptate, totul se poate explica științific și tehnic, trebuie doar să acordăm atenția cuvenită termenilor și conceptelor științifice. Avem toate mecanismele științifice, doar că am uitat cum se folosesc.

    Și din nou ai dreptate suntem ceea ce construim, căci aceste construcții ne reprezintă cu adevărat, fiind izvorâte din interiorul nostru, așa cum este el cu adevărat, iar nu cel „de fațadă”, care el însusi este greu de construit dar si mai greu de menținut în acea stare instabilă, căci „fațada” nu poate fi decât instabilă, fără temelia sinelui.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. „Faţada” este o construcţie stranie. O folosim sub diferite forme în funcție de cine ne este interlocutor. Tehnic vorbind este un ecran cristalin care ne coboară în faţă cam până la brâu. Ecran pe care se joacă rolul. Este fascinant dar și consumă multă energie.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Ai dreptate, consumă foarte multă energie și este în van, căci în final adevăratul sine iese la iveală. Poate că ne consumăm toată energia cu el? Poate de aceea nu mai avem energie destulă pentru ceea ce contează cu adevărat?
        Spun asta pentru că, de când îmi las sinele „la vedere”, parcă am mai multă energie pentru altele, cum ar fi, de ce nu, scrisul.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Aceste „chestii” nu sunt baliverne, dar nici pe înțelesul rațiunii „pure” egotice, ci doar pe înțelesul rațiunii deschise către sine și astral. Parcă se spune „gândește cu inima”.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Pentru „inimă” dă sensul de „sine” sau de „suflet” dacă vrei, funcție de cum numești tu starea interioară. Și nu este vorba de a trăi pur emoțional, căci, după cum știi, nu toate emoțiile ne sunt benefice.

        Apreciază

      4. Nu e nimic paradoxal aici, căci atunci când faci „ce-ți place”, deci pe placul sinelui, te încarci energetic, cheltuiala fiind foarte mică. În schimb, celelalte lucruri le faci cu mare cherltuială, ceea ce te „stoarce” de puteri.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Aceste „conversații” ajută la o „mai bună” sau la „o altfel” de înțelegere a conceptelor. Spre exemplu, pentru expresia „gândește cu inima” eu dau înțelesul de a gândi cu sinele, deci a-i da controlul sinelui, temperând cât mai mult tendința egoului de a deține controlul total. A gândi cu inima nu înseamnă a gândi pur emoțional, ci a alătura și rațiunea, acea parte a ei conectată la energia superioară. De asemenea, a trăi „aici” și „acum”, are pentru mine sensul de a trăi cu o mare deschidere a sinelui către exterior, în detrimentul cerebralizării acestor trăiri. Poate că mă înșel, dar așa simt eu acum.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Ai explicat bine. În sensul dat de tine totul devine mai clar.
      Ca să ajungi să gândesti cu mintea înaltă pare că se disting mai multe trepte: sub presiunea Spiritului mintea străină și egoul primesc fisuri. Insişti pe drumul acesta egoul încearcă una si alta ca să rămână la conducere. Dacă totuşi insişti, cu compasiune şi iubire dar hotarat, pare că îti recunoaste suveranitatea, se dă jos de pe tron şi colaborează mai de voie mai de nevoie cu mintea înaltă. Mintea înaltă are nevoie de informatii si reguli de comportament în materie. Apoi egoul se dizolva, moare teatral într o dramă de final.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Ai transformat lupta aceasta într-o poveste frumoasă, dar care se petrece în destul de mult timp și cu destule dureri, dacă pot spune așa, căci egoul se lasă destul de greu dus de la conducere.
        Foarte sugestivă!

        Apreciat de 1 persoană

  3. Ai citit articolul”spatii”? Da? Bun. Între cele două spatii se instalează mintea străină . La început opacizeaza fanta de trecere între spatii, apoi o acoperă complet prin constructia egoului. Totuşi intre ego şi fantă rămâne un canal foarte fin care comunica direct cu inima. Nemaiputând interactiona cu ratiunea singura posibilitate de manifestare a mintii înalte a rămas inima care a preluat şi functia de gândire înaltă.
    Mă ce mi s de dăşteaptă.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Citisem articolul, dar l-am recitit acum, ca să nu-mi scape vreo nuanță. Și din nou trebuie s-o spun, foarte sugestivă explicația ta. Așa înțeleg și eu egoul, cu funcție de obturare până la anihilare a comunicării între…
      Presupun că prin „minte înaltă” înțelegi ceea ce eu aș numi energia superioară către care tindem, acea conștiință superioară, din astral. Uneori lipsa de termeni, sau interpretarea lor în sensuri diferite, ne poate duce la o eronată înțelegere, de aceea introduc astfel de precizări-întrebare. Posibil ca fiecare să simtă într-un mod diferit aceste elemente, poate datorită treptelor urcate de fiecare, a nivelului pe care ne aflăm.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    2. Foarte potrivit mi se pare aici menționarea mărului lui Ilseparațio, căci despre comunicare este vorba și despre cuvinte/noțiuni ce se vor transmise. Exemplul lui este extraordinar. Avem nevoie de cuvinte (uneori multe) pentru a înțelege amândoi acelaș lucru, altminteri vom avea imagini diferite.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Este corect. Într un vis de acum ceva ani dădeam bacu. La mate l am luat cu brio dar l am picat la română.
        Încerc să explic şi mă folosesc de exemplul cu căruţa din upanişade. Căruţa este corpul, caii sunt dorinţele, vizitiul este ratiunea, cãlãtorul este Eul superior. Peste vizitiu( adaug eu) se aşează egoul ca un sac şi îi ia forma şi frâiele.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s