Visul s-a conturat undeva pe la începutul somnului.
În fața mea apare chipul unei ființe. Se vedea în întuneric așa cum ai privi pe cerul nopții și distingi ceva. Buzele erau conturate de stele, între ele trasate fin linii subțiri, așa cum desenăm constelații pe hărți. Câteva stele pe obraji, ochii erau conturați de stele, sprâncenele. Când deschidea gura să vorbească se forma un curent ce forma spirale la inspirație și expirație.
-Privește-mă! mi-a poruncit. Privește-mă bine și mă ține minte.
Am privit-o îndelung apoi mi-am îndreptat atenția la sol. Era acoperit cu zăpadă albă și fină. Cu gândul i-am scris numele în zăpadă, ca să-l țin minte. Dar nu-l mai știu: Soluz, Solaz?

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s