Impas

În vis era râul acela lat care ducea apă neagră. Nu departe de mal pe o insulă mică, cât să încapă doi oameni șezând, o insulă curată, gălbuie ce abia se ițea din apă, ședeam eu cu ochii închiși. Oare de câtă vreme stau acolo?
Din nimic se năpustește spre mine o ființă și mă aruncă spre mal. Cădem amândoi într-o apă mică, relativ clară chiar în mal, se vede bolovănișul și câteva alge. Ne ridicăm, amândoi uzi dar curați, eu merg pe pământul uscat, curat și gălbui ca insula, să-mi iau haine uscate. Ființa își merge drumul ei nu înainte să schimbăm telepatic câteva gânduri dragi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s