SF

Prea mult stress și peste tot oameni. Oameni mulți la serviciu, oameni pe stradă, oameni în tren, la cumpărături și mai grav mulți oameni în vise.
Este un motiv pentru care nu mă mai uit la televizor, m-am retras parțial de pe net și mai nou încerc să „șterg tabla” înainte de culcare. Uneori reușește, alteori nu. Mai exersez.
În visul de azi noapte, eram la iarbă verde, lângă un pod-viaduct, într-o rulotă.
La un momentdat rulota a început să vibreze, din ce în ce mai tare și huruia îngrozitor. M-am speriat și am dat să fug afară, am deschis ușa dar un vânt teribil mi-a trântit-o în față. Am apucat să văd că afară se dezlănțuise urgia. Panicată am luat cățelul în brațe și m-am trântit pe podeaua rulotei. Aceasta zgâlțâia în draci, mai apoi acoperișul a zburat și am rămas cu ochii ațintiți la cer unde în depărtare se vedea ceva ca un ciclon negru și am înțeles că pe noi ne ajunge doar marginea.
Apoi norii de furtună s-au schimbat. Negrii, formați din alți nori mai mici negrii cu marginile de un roșu aprins strălucitor, se ridicau în valuri în cer apoi năvăleau peste pământ. Mișcarea îmi amintea de o omidă uriașă privită de jos.
Am urmărit o vreme fascinată de priveliște apoi m-am ridicat în picioare privind în continuare plină de uimire.
De sub nori sau din nori pluteau spre pământ niște obiecte ciudate. Erau ovale, plate, încadrate de patru urechi rotunde aranjate simetric, un fel de plastic transparent verzui, în mijloc au o deschidere ovală. Sunt atât de curioasă că o las pe una să se apropie de mine, se așează pe gură exact cu deschiderea din mijloc, apoi cu o repeziciune fantastică se extinde sub piele în sus spre creștet. Când ajunge la ochi, văd totul roz-liliachiu, miliarde de firicele se ancorează în sinapsele din creier. Panicată smulg masca, cu furie și o arunc. Unul din băieți o are deja pe față, față devenită metalică și rigidă. „Scoate-o! strig din răsputeri.” El spune însă că se simte bine cu ea pe față și de când o are toate dorințele i se împlinesc.
Mă trezesc speriată în timp ce încerc să i-o smulg.

Anunțuri

4 comentarii

  1. Cred că este doar acumularea informației din jur, cu tot cu accentele SF, furate de prin filme.
    Pe de altă parte, poate fi necesitatea unei măști, care să ne apere de furibunda invazie a noxelor din jur. Sau care să ne ferească de invazia manipulatorie a însăși informației.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. „El spune însă că se simte bine cu ea pe față și de când o are toate dorințele i se împlinesc.”
      apara de noxe oare?

      ideea de paraziti care au preluat constiinta umana este una veche. cu timpul ne-am obisnuit cu ei, i-am transformat in masura in care ei ne-au transformat..

      ei ne dau o parte din ganduri, o parte vine si de la noi.

      asa au aparut legendele, sistemele care sa faca omul liber. cauta in tine, cauta in tine, cauta in .. tine. asa spun caile catre libertate.

      oare ce o fi in .. tine, de toti indeamna sa te uiti acolo?

      adevarul te face liber, nu fericit. iar cel ce cauta fericirea, o poate gasi intr-o iluzie, dara sa mai plece din ea.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

      1. Am considerat acea mască o separație între lumea exterioară și cea interioară, deci o apărare în fața „noxelor”. Acest paravan poate fi unul fizic, dar cel mai adesea se realizează prin forța interioară. Abia atunci poți privi cu adevărat în tine, iar privind în tine vezi, cel puțin în parte, adevărul, cel care eliberează.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s